De multe ori am avut de gand,dar abia acum imi pot pune gandul in aplicare. Am tinut multe predici, in multe imprejurari. Am vorbit batranilor, tinerilor, mamelor, copiilor, etc. Nu am predicat inca ”bancilor”. Iata insa ca astazi pot sa predic si bancilor. Predica de astazi se imparte in doua parti : Prima e din cuvinte de lauda la adresa voastra, banci iubite. Partea a doua e o inlantuire de mustrari pentru voi, bancile bisericii mele. Iata laudele mele pentru voi : Inainte de toate, trebuie sa va aduc lauda, bancilor, in privinta lucrurilor cu care nu tot omul se poate lauda. Voi, iubite banci, sunteti totdeauna de fata, oricum ar fi vremea. Pentru voi, nu ploua niciodata. Ce se intampla in alte adunari, despre ce se vorbeste in alte parti, nu va intereseaza. Sunteti totdeauna aici. Nu pierdeti niciun prilej sa ”ascultati” Cuvantul lui Dumnezeu. Nu lipsiti de la nici o evanghelizare. Totusi trebuie sa va spun apasat, in randurile voastre sunt doua feluri de banci: pline si goale. Ma bucur ca sunteti de fata, dar mi-ar placea sa vad mai multe banci pline de cat goale. Pe voi, banci goale, va laud indeosebi, si pentru ca sunteti aici inainte de vreme. Ar fi bine ca si bancile pline sa vina inainte de timp. Purtarea voastra este intr-adevar foarte buna. Niciodata nu tulburati linistea in adunare cu venirea voastra tarzie. Sunteti aici la timp, mai cu seama cele goale. Voi nu intoarceti capul cand vine cineva prea tarziu. Nu soptiti intre voi. Nu va intereseaza ce se vorbeste in jurul vostru, nu adormiti in timpul vorbirii, nu criticati pe Predicator si nici predica. Nu va certati intre voi. Niciodata nu vi se face rau, ca sa fiti nevoite sa parasiti adunarea. Da! Sunteti linistite, iubite banci si meritati sa fiti laudate si eu sa fiu multumit pentru aceasta, in chip deosebit. Si totusi am ceva impotriva voastra: Iata nemultumirile mele fata de voi: Sunt nemultumit pentru faptul ca ceea ce ascultati nu va foloseste la nimic. Este zadarnica osteneala mea pentru voi. Nu v-ati facut mai bune decat acum un an. Sunteti tari, nesimpatice,reci si lipsite de simtire. Nu puteti pretui munca mea si sacrificiile ce le fac pentru voi. Nici nu bagati in seama ce va spun. Sunteti nepasatoare si nu lucrati nimic. Sunteti tari, posomorate, in timp ce Cuvantul Bibliei spune: ”Bucurati-va totdeauna”(Fil.4.4). O, bancilor, voi nu va ganditi decat la voi. Niciodata nu vorbiti intre voi despre lucrurile Domnului. Nu-l indemnati pe pastorul vostru sa lucreze cu mai mult zel. Sunteti reci, amortite. Oricat s-ar lupta pastorul vostru sa vorbeasca cu putrea si intelepciunea Duhului, pe voi nu va poate incalzi. Daca vorbeste despre sinceritate, tot nu se leaga nimic de voi. Sunteti reci fata de Dumnezeu. Cat despre voi, banci goale, intristati si pe cei ce vin in mijlocul vostru. Adeseori aud de la oameni ca au venit la adunare, dar vazand multe banci goale, au plecat. Goliciunea voastra suna ca un cantec de jale pentru oameni, si cu toate acestea voi ramaneti tot goale si pe mai departe. Nu duceti vestea cea buna in lume. Bancilor goale (crestini prefacuti), cum as dori sa le astup gura, ca toate bancile sa fie ocupate. Atunci biserica Domnului ar ajunge mai curand in slava. Sper, iubite banci, ca de astazi inainte nu veti mai sta asa goale in fata mea. Sper ca va veti umple si ca va veni ziua cand, toti cei ce au ocupat un loc pe aceste banci, vor fi in Biserica slavita a Domnului Isus Cristos. Acolo nu vor mai fi banci goale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu